Chiar si astazi, adevaratul motiv care a dus la constructia febrila a monolitilor de noua metri pe aceasta insula rupta de lume este necunoscut.
La 1.850 de kilometri de micile insule Pitcairn, o portiune si mai mica de pamant se ridica deasupra apelor Pacificului, ajungand abia la 160 km2 (o treime din Menorca).
Insula Pastelui
Numit dupa primul european care l-a vazut, olandezul Jakob Roggeveen, de Paste in 1722. Numele sau natal este Rapa Nui, Rapa mare. Etnografii si antropologii si naturalistii si istoricii o considera cea mai uimitoare insula, cea mai complexa de explicat din lume. Iar asta nu se spune pentru faimosii sai monoliti (moai) prinsi pe versantii dealurilor sale, ciopliti in piatra vulcanica la dimensiuni gigantice, nu se datoreaza exclusiv lor, cel putin. Insula Pastelui in ansamblu, de la originea locuitorilor sai pana la sistemul sau de scriere, trecand prin conflictele sale politice si religioase, inclusiv prin fixarea ciudata pe care o aveau stramosii sai cand isi faceau monolitii, sunt mister pur, mistere pe care nimeni nu le-a descifrat inca, un camp fertil si fertil pentru a planta semintele tot felul de teorii ciudate.
Ar fi necesar sa ne imbracam in penajul sternului funingin pentru a-l insoti in lunga sa migrare catre insulita Motu Nui, cea mai apropiata de Insula Pastelui, si a traversa curentii turbulenti de aer care lupta peste ocean. Numai asa vom ateriza pe insula fanteziei, in forma de pasare, ca niste spioni cu masca neagra, avand mare grija sa nu ne auda bataiatul picioarelor.
Istoria Mapa Rui
Este un puzzle delicios sa intelegi cum ar putea fiinta umana sa ajunga pe aceasta insula. Si incep teoriile, fara sa ne lase timp sa ne odihnim. Unii afirma cu o certitudine de invidiat ca scufundarea continentelor in urma cu eoni a izolat un mic trib in aceasta bucata de pamant. Altii cred, in frunte cu arheologul norvegian Thor Heyerdahl, ca primii locuitori ai insulei au traversat cei 2.500 de kilometri care o despart de Peru actual. Dar cea mai acceptata idee ii recunoaste pe polinezieni ca stramosi indepartati ai insulelor Pastelui, si se bazeaza pe studiul ADN-ului insulenilor care se potriveste indeaproape cu cel al locuitorilor din centrul si estul Polineziei. Urmand aceasta idee, se crede ca un originar din insula Hiva (acum Insulele Marquesas) a visat la existenta unui pamant sacru demn de regi si ca in urma acestui vis o mana de viteji au navigat mai bine de 3.000 de kilometri pana cand au gasit insula.Pastele. Intre secolele IV si V d.Hr. c.
Cunoscuta si sub numele de Napa Rui, Insula Pastelui este una dintre cele mai izolate din lume.
Odata stabiliti, au creat o societate proprie. Unii s-au dedicat pescuitului, altii agricultura de subzistenta a porumbului, mestesuguri sau constructii; a fost conceput un panteon de zei si alti locuitori au profitat de noua religie pentru a se proclama preoti. Nimic nou in lumea oamenilor. Folosind inteligenta privilegiata pe care o detinem, nativii din Rapa Nui au reusit sa transforme aceasta insula dislocata de lume, pieptanata de vanturi puternice si aparent sterila, intr-o mica bucata de casa in care sa-si poata creste, sa-si dezvolte cultura si sa supravietuiasca pt. urmatoarele zece secole. Pana in secolul al XV-lea se crede ca Insula Pastelui avea 10.000 de locuitori, poate chiar 30.000.
Se gandeste, se spune, se crede… Ne plimbam pe terenul noroios al presupunerilor, atat de folositoare si, in acelasi timp, inselatoare daca ne propunem sa descoperim o realitate pe aceasta insula misterioasa. Cert, fara indoiala, demonstrabil, este ca sosirea europenilor pe insula a fost o lovitura foarte grea pentru locuitorii sai. Desi relatiile dintre straini si insulari au fost prietenoase in primii ani, pana la punctul in care acestia nu au opus rezistenta atunci cand Felipe Gonzalez Ahedo a punctat Insula Pastelui ca pe un teritoriu aflat sub coroana spaniola – numindu-l la randul sau Insula San Carlos – , sosirea de sclavi peruvieni pe tarmurile sale au distorsionat brusc situatia delicata. Mii de locuitori ai Insulei Pastelui au fost luati cu forta si dusi sa incarce guano pe coasta americana. Pana cand, datorita mijlocirii episcopului de Tahiti,Purtand cu el temuta variola, care la randul ei a provocat o epidemie oribila care a devastat populatia Insulei Pastelui . Din cei 10.000 sau 30.000 de locuitori pe care i-ar fi putut avea insula in secolul al XV-lea, la mijlocul secolului al XIX-lea nu erau mai mult de 111.
Omul pasare
Antropologii sunt surprinsi de bogatia culturala care a avut loc pe o insula atat de mica si izolata de lume. Daca l-am fi intrebat pe unul dintre primii sai locuitori, el ne-ar fi raspuns cu usurinta ca raspunsul a fost gasit in Make-Make. Zeul tau creator.Cel al carui prim nascut a fost prima pasare, aceeasi care a fertilizat marile pentru a da viata pestilor si a luat o mana de noroi pentru a crea omul. Si ne spunea, aratand catre uriasii monoliti, ca toti au fost ciopliti din stanca vulcanica din Napa Rui in onoarea zeului creator. In felul acesta aveam sa invatam, vorbind cu el, descifrandu-i cumva limbajul de neinteles, ca constructia monolitilor a incetat sa se mai faca dupa ce lemnul de pe insula s-a terminat, cand l-au defrisat si a devenit imposibil de mutat. Cu mult inainte ca europenii sa vina.
Acest terifiant deficit de lemn, esential pentru viata, a provocat o profunda criza sociala, politica si religioasa pe Insula Pastelui, pana cand a dus la un razboi civil sangeros care a sfarsit prin a da puterea fractiunii de lovitura de stat . Au incetat sa mai construiasca moai in onoarea lui Make-Make si noii conducatori au cautat o noua modalitate de a-i venera: Tangata manu. Omul pasare.
Aceasta traditie a constat intr-un ritual curios. Cand a sosit perioada anului in care sternul funingina cuibarea pe insula Motu Nui, barbatii din Insula Pastelui se angajau intr-o competitie incredibila de a inota pana la cuiburi, de a prinde primul ou al sezonului si de a se intoarce, tot inotand, inapoi la Paste. . Castigatorul a obtinut pe tot parcursul anului o serie de privilegii la nivel de domnitor, iar ceremonia in sine a servit pentru a oferi zeului Make-Make sudoarea, entuziasmul, taieturile adanci ale rocilor macerate cu sare. O ceremonie frumoasa care a fost suprimata de misionarii crestini in 1860.
Misterul monolitilor
Deci pietrele in picioare au fost sculptate in onoarea Make-Make? Da si nu. Da. Sau direct, nu. Cine ar putea sti exact? Teoriile ies din nou din pamant, curioase, misterioase, exact ca monolitii. Prin urmare, daca l-am intreba pe un alt localnic, cu ani in urma, poate ca ne-ar fi jurat pe mormantul stramosilor sai ca monolitii au fost sculptate tocmai pentru a-si onora si a-si aminti stramosii, in maniera monumentelor funerare enorme.
O scurta plimbare prin Insula Pastelui va arata vizitatorului un numar mare de monoliti imprastiati pe tot pamantul, parca aruncati la jumatatea drumului pentru ca hamalii lor s-au saturat sa impinga, iar acestia ar gasi monoliti fragmentati si abandonati, sau direct uitati in aceeasi cariera in care au. le-a sculptat. O explicatie logica ar indica faptul ca lemnele s-au terminat si moai care nu au fost asezati la timp trebuiau sa ramana acolo unde se aflau. Dar avand in vedere ca insulele Pastelui au sculptat aceste figuri intre secolele al IX-lea si al XVI-lea, nu are sens ca lipsa lemnului din secolul al XVI-lea explica monolitii abandonati din, sa zicem, secolul al XI-lea. Aceasta este varsta cu care multi dintre ei au fost intalniti. Asa deO a treia teorie asigura ca constructia si „plantarea” moai-ului a fost un fel de joc la care au participat diferite triburi de Paste pentru a-si demonstra puterea. Ar putea fi. Cumva trebuiau sa se distreze pana a sosit sternul cu funingine. Desigur, este o teorie mai de incredere, care indica extraterestrii drept autorii acestei aventuri misterioase.
Aspectul abandonat al unor monoliti, parca lasati la jumatatea drumului, a facut loc teoriei conform careia construirea lor s-a bazat pe un joc.
Atingem punctul culminant al indoielii cand ne intrebam cum au mutat statuile. Un istet ar avea raspunsul rapid: au folosit trunchiurile copacilor pentru a trage moai peste ei, la fel de simplu, ce intrebare stupida, a spus-o deja arheologul Jo Anne Van Tilburg si a testat-o cu succes. Dar adevarul este ca nu a fost niciodata suficient lemn pe insula – spatiul sau limitat, adaugat la vanturile puternice care o domina, o demonstreaza – pentru a petrece sapte secole impingand monolitii in jos pe panta. Un detaliu important care zguduie teoria colegului nostru american.
Ca, apropo, vorbind de clatinare, arheologii Terry Hunt si Carl Lipo i-au auzit pe insulari spunand ca monolitii „au mers” pana la gaurile in care au fost plasati. Cu alte cuvinte, profitand de echilibrul oferit de pantecele lor proeminente, s-a putut transporta in picioare, balansand figurile dintr-o parte in alta. Ambii cercetatori si-au testat ideea cu o replica de 3 metri inaltime si 5 tone, folosind trei franghii rezistente si 18 persoane. Ei au reusit sa-si traga replica cateva sute de metri, dar nu au reusit sa demonstreze ca aceasta metoda complicata ar putea fi aplicata la transporturi de cativa kilometri si cu atat mai putin cu moai mai mari.
Ignoram practic tot ce este de stiut despre Insula Pastelui. Chiar si astazi, cand stim atat de multe lucruri. Presupunem, gandim, teoretizam, visam, dar nu putem lovi lovitura cu certitudine. Se intampla in nenumarate situatii. Si tocmai aceste destinatii inexplicabile, unde monolitii vechi de opt sute de ani rad fara rusine de mandria stiintifica a omului contemporan, care merita vizitate dupa ce au economisit bani. Sa jucam noi insine investigatorii si sa luam acea satisfactie inapoi acasa.